„Poţi să te iei de Cehov?"
În aceste condiţii, paradoxal este că regizorul spectacolului, Felix Alexa, nu apare pe lista celor mai buni regizori, potrivit unor specialişti. La această categorie, „cea mai bună regie", au fost nominalizaţi Andrei Şerban, pentru „Strigăte şi şoapte" (de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca), László Bocsárdi, pentru „Neguţătorul din Veneţia" (de la Teatrul Maghiar „Tamási Áron" din Sfântu Gheorghe) şi Alexandru Dabija, pentru „O noapte furtunoasă" (de la Teatrul Naţional din Iaşi). Cea de-a XIX-a ediţie a Galei Premiilor Uniunii Teatrale din România (UNITER) va avea loc pe 18 aprilie, cu transmisie în direct pe TVR 1.
Mircea Albulescu, Maia Morgenstern, Şerban Ionescu, Marius Manole şi Irina Movilă, în „Livada de vişini“ Foto: Mihaela Marin
Criticul Iulia Popovici înţelege, din aceste nominalizări, că „László Bocsárdi e un regizor excelent, sabotat de actori şi scenograf («Neguţătorul din Veneţia» e nominalizat doar la Regie), iar «Livada de vişini» e un spectacol remarcabil făcut de actori, care l-au sabotat pe regizor". „Dar n-ar trebui să vă luaţi după mine, noi suntem lătrătorii de la mantinelă la care nu se uită nimeni. Ceea ce contează e că avem teatru clasic în România: cam fără consistenţă, însă orişicât, e «Livada de vişini», poţi să te iei de Cehov? Că Iuliana Vîlsan a făcut un decor genial la «Avalanşa», că spectacolul cu «Opinia publică» de la Sibiu e un punct important pentru reevaluarea teatrului nostru, că «Artă» de la Bulandra chiar oferă revelaţii actoriceşti - noi să fim sănătoşi", subliniază Iulia Popovici.
Şi Cristina Rusiecki susţine că spectacolul „Livada de vişini" a fost supraevaluat, prin acordarea a patru nominalizări. „Mă întreb ce produce atâta excelenţă în «Livada de vişini», în afară de interpretarea lui Marius Manole, de juriul a expandat valoarea acestui spectacol în asemenea măsură. Şi cum de privirea lui nu a putut să sesizeze o perlă ca «Artă» de la Bulandra?", spune Cristina Rusiecki.
Roluri mari în umbră
Spotlight pe Zsolt Bogdán, în rolul lui Ingmar Bergman, în „Strigăte şi şoapte“ Foto: Istvan Biró
Cele mai nominalizate sunt Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, cu două spectacole selecţionate, în total, de şase ori la diverse categorii, şi Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB), cu trei montări alese tot în şase categorii. Producţiile trupei maghiare au două selecţii din trei la categoria „Cel mai bun spectacol": „Strigăte şi şoapte" în regia lui Andrei Şerban şi „Leonce şi Lena" în regia lui Tompa Gábor. De altfel, spectacolul lui Andrei Şerban a fost nominalizat de trei ori pentru „Cea mai bună regie", „Cel mai bun spectacol" şi „Cel mai bun actor în rol principal" - Zsolt Bogdán.
„Din fericire, printre nominalizaţi apare şi Andrei Şerban, nu printre preferaţii sistemului, dar cu un spectacol de o valoare ce nu putea fi trecută cu vederea. Aş spune că «Strigăte şi şoapte» avea şi interprete feminine (în afară de excepţionalul Zsolt Bogdán), care n-au impresionat juriul: aduceţi‑vă aminte numai de Varga Csilla, dar şi de Kató Emőke sau Kézdi Imola", punctează Cristina Rusiecki.
La „Cel mai bun actor în rol principal" au fost nominalizaţi Marius Manole pentru rolul Lopahin din „Livada de vişini" şi Horaţiu Mălăele pentru François din spectacolul „Dineu cu proşti" de la TNB. Însă, potrivit criticului Cristina Rusiecki, „Marius Manole era de remarcat nu numai în «Livada de vişini», ci şi în «Oscar şi Tanti Roz» (aici cu un rol chiar mai ofertant)", actorul jucând la fel de bine şi în „Nu mai plânge, baby", de la Green Hours.
Veta de la Iaşi
La Sibiu, Ofelia Popii, celebră pentru rolul Mefisto, a fost nominalizată la categoria „Cea mai bună actriţă în rol principal" pentru rolurile din spectacolul „Felii" al Teatrului Naţional „Radu Stanca". După zece ani, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi a obţinut două nominalizări UNITER, de data aceasta pentru spectacolul „O noapte furtunoasă": la „Cea mai bună actriţă în rol principal" a fost selectată Petronela Grigorescu pentru rolul Vetei, în timp ce Alexandru Dabija a revenit pe lista celor mai buni regizori.
„Situaţia, în 2011, e aşa: juriul a fost numit în decembrie 2010, deci a avut de recuperat întregul an pe care-l avea de judecat, în condiţiile în care doi din trei membri nu fac critică de întâmpinare (deci, în mod regulat, nu circulă mult). Prin urmare, n-au avut timp fizic pentru revelaţii. În aceste condiţii, s-au descurcat remarcabil (şi le mulţumesc pentru nominalizarea Petronelei Grigorescu)", apreciază Iulia Popovici.
Care sunt teatrele puternice? „Păi, TNB, Sibiu şi Maghiarul din Cluj (unde valoarea nu se pune sub semnul întrebării). Cam între acestea s-au împărţit amiabil nominalizările", consideră Cristina Rusiecki.
„La grămadă, mere cu pere"
„Că UNITER-ul îşi declină din capul locului responsabilitatea faţă de descoperirea talentelor e deja o axiomă", subliniază Cristina Rusiecki, care denunţă şi faptul că pe listă figurează „premiul acela de tot râsul - de debut -, unde se amestecă la grămadă mere cu pere, regizori cu actori, cu scenografi şi ce-o mai da Dumnezeu". În cazul acesta, „de ce ne-am fi aşteptat ca juriul să vadă spectacolele care au avut ceva cu adevărat nou de spus şi adus în teatrul românesc, ca «Interzis accesul animalelor» sau «Capete înfierbântate?»", se întreabă criticul.
Pe de altă parte, specialistul Iulia Popovici ar dori să nu fie nevoită niciodată să comenteze nominalizările UNITER: „Adică să mă simt, o dată, de două ori, de trei ori la rând reprezentată şi eu de opţiunile artistice ale unui juriu desemnat de organizaţii profesionale din care fac şi eu parte. De când nu mai e Lena Boiangiu, nici măcar parţial nu mi se întâmplă".
Nominalizări, neîndestulătoare ca număr
Deşi a fost un an teatral mult mai bun decât cel anterior, împărţirea premiilor este, cum se vede, la fel de dificilă, spune criticul Doina Papp, care a făcut parte din juriul care a nominalizat anul trecut spectacolele pentru Premiile UNITER. „Nominalizările par mai mereu a nu fi îndestulătoare ca număr, iar problema juriului pare a fi mai totdeauna la cine să renunţe în favoarea cui.
De aceea apar inconsecvenţe, precum absenţa regizorului la spectacolul cel mai... sau invers. Am trăit-o pe pielea mea", explică Doina Papp. Specialistul regretă absenţa următoarelor nume de pe lista nominalizărilor: Kató Emőke în „Strigăte şi şoapte", Irina Movilă în „Livada... ", Constantin Cojocaru în „Avalanşa", scenografa Iuliana Vîlsan, tot pentru „Avalanşa", scenograful Helmut Stürmer, pentru „În vizită", actorul Alexandru Repan, pentru întreaga activitate.
„Constat şi apreciez apariţia la premiile speciale acordate de Senat, a unor proiecte inedite şi realizări remarcabile şi sugerez includerea în viitor a acestui premiu pe lista juriului", punctează Doina Papp, care regretă că anul trecut n-a convins sugerând un premiu special pentru spectacolul de mişcare „Hamlet" de la Studioul M din Sfântu Gheorghe.
Criticul Mircea Morariu, aflat şi el în primul juriu din 2010, spune că priveşte „şi trist, şi amuzat otrăvitul joc de societate" prilejuit anual de nominalizările la premiile UNITER: „Joc în care s-au specializat o seamă dintre confraţii critici, mai ales aceia care profită de moment spre a fi băgaţi în seamă ca apostoli ai noului. Nu se contestă, îndeobşte, justeţea unei alegeri anume, ci se formulează, cu conotaţii nu tocmai oneste, cu o fals inocentă mirare întrebarea - dar de ce nu şi cutare? Simplu, pentru că juriul de nominalizări are dreptul de a formula numai trei propuneri la fiecare categorie".
„Or, sunt, din fericire, categorii la care ar putea fi lesne depăşit fatidicul număr trei, tot la fel cum sunt, din nefericire, altele la care situaţia se prezintă complet diferit. Nu voi cădea aşadar în greşeala de a avansa liste paralele. Mă voi mulţumi să observ că niciuna dintre nominalizări nu mi se pare forţată, nejustificată, nedreaptă. Că toate se susţin pe criterii artistice. E ceea ce contează până la urmă. Pentru mine, cel puţin", apreciază Mircea Morariu.
“«Opinia publică» de la Sibiu e un punct important pentru reevaluarea teatrului nostru, iar «Artă» de la Bulandra oferă revelaţii actoriceşti", Iulia Popovici, critic de teatru.
