Informații interesante: pilda

Ce poti afla in saracie?

Alege o singură regulă de viaţă şi modelelază-ţi pe ea întreaga ta existenţă.

Unii sînt strînşi la mînă în casă, în schimb în afara ei duc o viaţă dezlînată şi fără limite: această nepotrivire este un viciu şi e semnul unui spirit nestatornic, care încă nu şi-a găsit calea sigură.

Îţi voi explica şi de unde provin această nestatornicie şi această nepotrivire în fapte şi gîndire: nimeni nu are un plan precis şi, dacă totuşi îl are, nu-şi pune în gînd să meargă pînă la capăt, ci trece la un altul; şi nu se mulţumeşte să-şi schimbe intenţia, ci se întoarce şi se îndreaptă spre cele pe care le-a părăsit şi le-a renegat.

De aceea, ca să lăsăm deoparte vechile definiţii ale înţelepciunii şi să îmbrăţişăm în întregime cuprinsul vieţii omeneşti, mă mulţumesc cu aceasta: ce este înţelepciunea?

Întotdeauna să vrei acelaşi lucru şi să nu vrei acelaşi lucru. Nu e nevoie să adaugi condiţia ca ceea ce vrei să fie bine: căci nu este cu putinţă ca cineva să voiască mereu acelaşi lucru, dacă nu este corect.

Aşadar oamenii nu ştiu ce vor, decît în momentul în care vor; nimeni nu a hotărît o dată pentru totdeauna ce vrea şi ce nu vrea.

Părerea se schimbă de la o zi la alta şi se schimbă în opusul ei, iar cei mai mulţi îşi trăiesc viaţa de parcă ar fi un joc.

Tu urmează pînă la capăt ce ai început şi poate vei ajunge ori pe culme, ori într-un punct în care să înţelegi singur că încă nu eşti pe culme. „Ce se va alege, întrebi tu, de toţi cei din casa mea, cînd nu va mai fi casa?”

Toţi aceştia, cînd tu vei înceta să-i mai întreţii, se vor întreţine singuri; sau vei afla în sărăcie ceea ce nu poţi şti în bunăstare: sărăcia îţi va păstra prietenii adevăraţi şi siguri; se va îndepărta oricine nu te-a urmat pentru tine însuţi, ci pentru altceva. Şi atunci nu merită să iubeşti sărăcia măcar pentru acest singur lucru, că îţi dezvăluie cine te iubeşte? Cînd va veni ziua în care nimeni nu va mai minţi pentru a-ţi aduce un omagiu!

Iată încotro merită să se îndrepte gîndurile tale, de aceasta să te îngrijeşti, aceasta să doreşti, renunţînd la toate celelalte rugăciuni înălţate către zei: să te bucuri de tine însuţi şi de bunurile ce provin din tine.

Ce alt fel de fericire poate fi mai la îndemînă?

Restrînge-te la puţin, aşezîndu-te într-un loc din care nu poţi decădea.

Ramîi cu bine,

Seneca

Suntem o jucarie in mana zvonului?

Fă-mi promisiunea aceasta: de cîte ori vei fi înconjurat de persoane care vor să te convingă că eşti nefericit, ia seama nu la ce auzi, ci la ce simţi tu singur; cugetă după ceea ce ai suferit şi întreabă-te singur, pentru că tu îţi cunoşti cel mai bine situaţia: „De ce mă deplîng aceştia? De ce se agită, de ce se tem şi să mă atingă, de parcă nenorocirea ar fi molipsitoare? Este cu adevărat un necaz, sau mai degrabă este doar părelnicia unui necaz?”

Întreabă-te singur: „Nu cumva mă frămînt şi mă jelesc fără motiv şi îmi născocesc un rău care nu există?”

„Dar cum – întrebi tot tu – să înţeleg care din grijile mele sînt adevărate şi care sînt deşarte?”

Uite o regulă pe care să o urmezi: ne chinuim din pricina prezentului, sau a viitorului, sau a amîndurora. Este uşor să le judeci pe cele din prezent: dacă trupul îţi este liber, dacă e sănătos, dacă nu există nicio suferinţă provocată de o nedreptate, vom vedea ce va fi în viitor – astăzi nu e nimic.

„Va fi însă.”

Mai întîi, gîndeşte-te bine dacă sînt semne sigure că se va produce o nenorocire: căci cel mai adesea ne chinuim din pricina presupunerilor: sîntem o jucărie în mîna zvonului, care hotărăşte de obicei soarta războiului şi, încă şi mai mult, soarta fiecărui individ în parte.

Aşa este, iubitul meu prieten: ne repezim asupra aparenţelor; nu judecăm la rece ce anume ne aruncă în mijlocul spaimelor, şi nici nu le scuturăm, ci tremurăm şi întoarcem spatele întocmai ca soldaţii pe care îi goneşte din tabăra militară un nor de praf stîrnit de o turmă de oi sau ca cei pe care îi umple de spaimă vreo veste despre care nici nu se ştie de la cine a pornit.

Nu ştiu de ce spaimele deşarte tulbură mai tare; căci cele adevărate îşi au o măsură a lor.

Tot ce vine din necunoscut îşi găseşte locul în bănuielile şi spaimele unui spirit dezlînat.

De aceea nu există spaime mai vătămătoare şi de nestăpînit decît cele ale nălucilor: căci spaimele de rînd sînt provocate de lipsa raţiunii, dar acestea – de sminteală.

Să cercetăm aşadar cu atenţie chestiunea.

Este foarte probabil ca ceva rău să se întîmple în viitor: nu înseamnă însă de la sine că este sigur.

Cît de multe sînt cele care vin peste noi fără să le aşteptăm!

Cît de multe sînt cele pe care le aşteptăm şi nu se împlinesc niciodată!

Şi chiar dacă se va întîmpla în viitor, la ce bun să-i ieşi durerii în întîmpinare?

Vei simţi durerea de îndată ce va veni: între timp, speră la ceva mai bun.

Ce vei avea de cîştigat?

Timp.

Pot apărea pînă atunci multe care să facă o primejdie pe care o simţi în vecinătate sau foarte aproape fie să se oprească, fie să se risipească, fie să cadă pe capul altuia: un incendiu lasă loc pentru fugă; o prăvălire i-a lăsat pe unii nevătămaţi; uneori sabia a fost oprită chiar cînd atingea gîtul; cîte unul i-a supravieţuit călăului său.

Chiar şi soarta cea rea este schimbătoare.

Poate va fi, poate nu va fi: deocamdată nu este.

Ţine-ţi în faţa ochilor un viitor mai bun.

Ramîi cu bine,

Seneca

Informații interesante

Labels

Layout

Technology

Breaking News

Ce poti afla in saracie?

Suntem o jucarie in mana zvonului?

Maria Pescaru Design

Formular de contact