Frumusețea va salva lumea!
Va recomand cronica doamnei Ludmila Patlanjoglu despre OSCAR-ul TEATRULUI !
“Oscarul Teatrului” a reunit la Sankt Petersburg elita mondială a scenei: actori, regizori, dramaturgi, scenografi, coregrafi, muzicieni, critici care au evoluat în spectacole, ateliere, expoziţii, colocvii.
Amfitrion: Alessandro Martinez – secretar general Premiul Europei pentru Teatru.
Alegerea Sankt Petersburgului pentru a găzdui acest eveniment de elită este o reverenţă faţă de acest oraş-muzeu, o citadelă a culturii, un omagiu adus marilor tradiţii ale şcolii ruse de teatru. Manifestarea se bucură de patronajul Parlamentului European şi Consiliului Europei şi are parteneri iluştri ca Uniunea Teatrelor Europene, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru, Institutul Internaţional de Teatru Mediteranean, Institutul Internaţional de Teatru – UNESCO, Asociaţia Festivalurilor Europene, Teatrul Casa Baltică şi Festivalul Internaţional Baltic. De-a lungul celor 14 ediţii, laureaţii au fost patriarhi ai teatrului modern ca Peter Brook, Georgio Strehler, Pina Busch, Ariane Mnouchkine, Heiner Muller, Robert Wilson, Patrice Chereau, Lev Dodin, Luca Ronconi, Robert Lepage, Harold Pinter. Anul acesta juriul (din care au făcut parte, alături de prestigioase personalităţi, criticul George Banu – membru în comitetul de organizare şi regizorul Alexandru Darie) l-a ales pe Peter Stein. La cei 75 de ani, are un CV impresionant. Fondator al Companiei Schaubühne din Berlin, reputatul regizor a semnat spectacole provocatoare, modele pentru arta actorului şi respectul fanatic faţă de text şi timpul istoric când a fost creat.
Marele Premiu, regizorul Peter Stein
Este autorul unor montări-capodoperă ca “Orestia” (durează 9 ore), “Faust” (21 de ore), “Peer Gynt”, “Titus Andronicus”, “Unchiul Vanea”, “Demonii sau Oedip la Colonos” cu actorul său fetiş Klaus Maria Brandauer (cunoscut publicului nostru din filmele de succes “Colonelul Redl” sau “Mefisto”). Peter Stein s-a prezentat pe măsura legendei cu spectacolul “Ulciorul sfărâmat” de Kleist cu Klaus Maria Brandauer în rolul principal şi cu Faust Fantasia, un monolog pentru voce şi pian, unde prezenţa regizorului în ipostaza de actor încarcă de inefabil personajele şi cuvintele lui Goethe.
În vogă, actorul total
O distincţie râvnită este şi Premiul „Noile Realităţi Teatrale”. De-a lungul timpului au fost nominalizaţi la această categorie şi artiştii români Cătălina Buzoianu, Bocsárdi László, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu. Laureaţii ediţiei de la Sankt Petersburg au fost: Kristian Smeds (Finlanda), Katie Mitchell (Marea Britanie), Andrei Moguchi (Rusia), Wiliam Docolomanski (Slovacia/Cehia), Teatrul Meridional (Portugalia) şi Teatrul Vesturport (Islanda). În spectacole ei demonstrează cum dialogul artelor şi noile tehnologii deschid noi căi de creaţie şi cunoaştere.
"Faust - o poveste de dragoste" după Goethe
(Compania Vesturport) - Premiul Noile Realităţi Teatrale
Imaginile generate de calculator, pantomimă, dansul, circul, muzica lărgesc frontierele teatrului, îl fac mai dramatic. “Faust – o poveste de dragoste” după Goethe, “Metamorfoze de Kafka”, “Mr. Vertigo” de Paul Auster, “Cabo Verde” de Natalia Luiza şi Miguel Seabra, “Fericire” de Maurice Maeterlinck copleşesc prin tehnică, dar şi prin emoţie. Invită la reflecţie despre profilul viitorului artist. Ce înseamnă să joci într-o lume dominată de computer şi multimedia, în care au fost abolite graniţele dintre arte, dintre realitate şi virtualitate. Este în vogă actorul total, acrobat, dansator, cântăreţ, capabil să treacă de la trăire la transă, de la psihologie la psihanaliză şi psihiatrie.
Performerii străluciţi joacă pe scenă, pe pereţi, în aer, în sală, pe plase suspendate deasupra publicului. Nimic excentric sau superficial în arta lor. Creatorii taie cu bisturiul în detalii de filigram cu rigoare şi vigoare. Răul şi urâtul nu sunt cosmetizate. Producţiile lor ne vorbesc despre maladiile timpului nostru, violent şi desacralizat. Actori şi spectatori împreună fac un balans năucitor între grotesc şi graţios, între tortură şi tandreţe.
"Trei surori" de Cehov, regia Lev Dodin
Un Premiu Special i-a fost acordat nonagenarului Iuri Lubimov. Marele artist rus a cunoscut gloria, dar şi tragedia exilului. Este autorul unor montări antologice, printre care Hamlet cu actorul poet Vladimir Vîsovski. Teatrul său, Taganka, a fost o insulă de libertate, un bastion al rezistenţei artistice şi politice în vremuri de dictatură în Rusia. Un alt mare rus, Lev Dodin (iubit şi de publicul de la noi pentru spectacolele prezentate în România) a revenit la Premiul Europei la categoria “Reîntoarceri”, cu spectacolul “Trei surori” de Cehov. Un regal actoricesc într-un superb recviem scenic despre crucea neiubirii.
Alexandru Darie, membru in juriu (Premiul Europei pentru Teatru) si presedinte reales UTE
Premiul Europei a atras invitaţii şi prin întâlnirile profesionale de la Casa Actorului de pe celebrul Nevski Prospekt, Academia de Stat pentru Artele Teatrului sau Teatrul „Casa Baltică”. Cu acest prilej, Adunarea Generală a Uniunii Teatrelor Europene (UTE) l-a reales ca preşedinte pe regizorul Alexandru Darie, după alte două mandate consecutive, ca semn de apreciere pentru modul în care a condus această asociaţie şi pentru organizarea la Bucureşti a Festivalului UTE.
Duhul dragostei
O ediţie fastă, cu seri încântătoare. Gala a avut o temperatură înaltă. În imperialul Teatrului Alexandrinski pe locurile ocupate altădată de spectatori celebri, precum Cehov, Gogol, Dostoievski, Puşkin, acum se aflau laureaţii. Pe scenă, din decor făcea parte cortina celebrului spectacol “Mascarada” de Lermontov în regia lui Meyerhold. Într-o troică trasă de un cal, fetiţe şi băieţi costumaţi în balerine şi marinari aduceau trofeele pentru câştigători.
Cuvintele de mulţumire ale fericiţilor premiaţi invocau duhul dragostei şi al frumuseţii. În mesajul său, seducătorul actor finlandez Gisli Orn Gardarsson aduce la rampă cuvintele lui Dostoievski: “Frumuseţea va salva lumea”. O profeţie pentru viitor care electrizează asistenţa. Publicul se ridică în picioare şi ovaţionează îndelung. Pentru a dăinui în vremuri de criză, teatrul trebuie să rămână o oază de spiritualitate, salvare şi speranţă.
Articol preluat din revista YORICK.
