Fă-mi promisiunea aceasta: de cîte ori vei fi înconjurat de persoane care vor să te convingă că eşti nefericit, ia seama nu la ce auzi, ci la ce simţi tu singur; cugetă după ceea ce ai suferit şi întreabă-te singur, pentru că tu îţi cunoşti cel mai bine situaţia: „De ce mă deplîng aceştia? De ce se agită, de ce se tem şi să mă atingă, de parcă nenorocirea ar fi molipsitoare? Este cu adevărat un necaz, sau mai degrabă este doar părelnicia unui necaz?”
Întreabă-te singur: „Nu cumva mă frămînt şi mă jelesc fără motiv şi îmi născocesc un rău care nu există?”
„Dar cum – întrebi tot tu – să înţeleg care din grijile mele sînt adevărate şi care sînt deşarte?”
Uite o regulă pe care să o urmezi: ne chinuim din pricina prezentului, sau a viitorului, sau a amîndurora. Este uşor să le judeci pe cele din prezent: dacă trupul îţi este liber, dacă e sănătos, dacă nu există nicio suferinţă provocată de o nedreptate, vom vedea ce va fi în viitor – astăzi nu e nimic.
„Va fi însă.”
Mai întîi, gîndeşte-te bine dacă sînt semne sigure că se va produce o nenorocire: căci cel mai adesea ne chinuim din pricina presupunerilor: sîntem o jucărie în mîna zvonului, care hotărăşte de obicei soarta războiului şi, încă şi mai mult, soarta fiecărui individ în parte.
Aşa este, iubitul meu prieten: ne repezim asupra aparenţelor; nu judecăm la rece ce anume ne aruncă în mijlocul spaimelor, şi nici nu le scuturăm, ci tremurăm şi întoarcem spatele întocmai ca soldaţii pe care îi goneşte din tabăra militară un nor de praf stîrnit de o turmă de oi sau ca cei pe care îi umple de spaimă vreo veste despre care nici nu se ştie de la cine a pornit.
Nu ştiu de ce spaimele deşarte tulbură mai tare; căci cele adevărate îşi au o măsură a lor.
Tot ce vine din necunoscut îşi găseşte locul în bănuielile şi spaimele unui spirit dezlînat.
De aceea nu există spaime mai vătămătoare şi de nestăpînit decît cele ale nălucilor: căci spaimele de rînd sînt provocate de lipsa raţiunii, dar acestea – de sminteală.
Să cercetăm aşadar cu atenţie chestiunea.
Este foarte probabil ca ceva rău să se întîmple în viitor: nu înseamnă însă de la sine că este sigur.
Cît de multe sînt cele care vin peste noi fără să le aşteptăm!
Cît de multe sînt cele pe care le aşteptăm şi nu se împlinesc niciodată!
Şi chiar dacă se va întîmpla în viitor, la ce bun să-i ieşi durerii în întîmpinare?
Vei simţi durerea de îndată ce va veni: între timp, speră la ceva mai bun.
Ce vei avea de cîştigat?
Timp.
Pot apărea pînă atunci multe care să facă o primejdie pe care o simţi în vecinătate sau foarte aproape fie să se oprească, fie să se risipească, fie să cadă pe capul altuia: un incendiu lasă loc pentru fugă; o prăvălire i-a lăsat pe unii nevătămaţi; uneori sabia a fost oprită chiar cînd atingea gîtul; cîte unul i-a supravieţuit călăului său.
Chiar şi soarta cea rea este schimbătoare.
Poate va fi, poate nu va fi: deocamdată nu este.
Ţine-ţi în faţa ochilor un viitor mai bun.
Ramîi cu bine,
Seneca
Trimiteți un comentariu