mai 2010
3 Doors Down A-Ha Abba AC/DC acappella accdc acustic Adela Marculescu Adriano Celentano Aerosmith Afroman Al Pacino Al Yankovic Alanis Morissette alex leo serban Alice Cooper Alice Georgescu Alice Voinescu Amazon Music Amos Lee Amy Belle Andrea Bocelli Andrei Serban Ane Brun Annie Lennox Anouk Anthony Hopkins antichitate Antonio Banderas Arlo Guthrie army Art Garfunkel arta Asia Awolnation B.B. King Babyface Bad Company bani Barbara Streisand Barenaked Ladies Barry White bănci Beach Boys Beastie Boys Beatles Ben Folds Ben Harper Berlin Beth Hart Biffy Clyro Billy Bragg Billy Ray Cyrus Billy Talent bine Bing Crosby Black Sabbath Blackmore's Night Blake Shelton Blue Diamonds Blue October blues Bob Dylan Bob Marley Bob Seger Bobby McFerrin Bon Jovi Bonfire Bonnie Raitt Bonnie Tyler Bono Boyz II Men Brian May Bruce Dickinson Bruce Robison Bruce Springsteen Bryan Adams Bryan Adams. hits Bryan Ferry Bucharest Bucuresti Cab Calloway calendar Cali Cameo Candy Dulfer Canned Heat caragiale Carlos Santana Carlos Snatana Carly Simon Carole King Carpenters carte Cassadee Pope Cassandra Wilson Casting Crowns Celine Dion Cesaria Evora Charlene Charles Aznavour Cher china Chinawoman Chris Isaak Chris Rea christian Chuck Berry Cinderella clasic Claudio Baglioni Coldplay concert constiinta Coolio copii cor Costel Constantin Count Basie country Court Yard Hounds coutry Cowboy Junkies Creedence Clearwater Revival Cristi Minculescu cronicar crtitica cultura curaj Cutting Crew cuvantul cuvantul dat Cyndi Lauper Dan Puric Darius Rucker David A. Stewart David Bowie David Garrett David Gray David Guetta De-Phazz Deep Blue Something deep purple Def Leppard Depeche Mode Des`Ree Desireless destin Diana Krall Dido Dire Straits Dixie Chicks Donovan dorel visan Doro Doro Pesch drama Dream Theater Duran Duran durere Eddie Cantor Edie Brickell electronic Elton John Elvis Presley Emerson Lake and Palmer Emilia Emmylou Harris Enya Epica Erasure Eric Clapton Ernest Tubb eseu Evanescence eveniment Ewan McGregor Extreme Faith No More Falco Fever Ray film filozofie Fine Young Cannibals Fish Fleetwood Mac Florent Pagny folclor folk Foreigner Francois Feldman Frank Sinatra Frank Zappa Garbage Garfunkel Garou Gary Moore Genesis George Carlin George Harrison George Michael girls Glenn Miller Gloriana Goran Bregovic gospel Grand Corps Malade Grand Funk Railroad greseli Gretchen Peters Guillaume Grand Guns N' Roses Guns N’ Roses Gwyneth Paltrow Harry Belafonte Heart Helene Fischer hita hits Holly Cole Hootie And The Blowfish ICR incredere indie insulta intelepciune INXS Ioan Gyuri Pascu Ion Caramitru Irina Petrescu IRIS Iron Maiden istorie iulie 2015 Iyeoka Okoawo James Brown Janis Joplin jazz Jean Marais Jeanette Jennifer Hanson Jennifer Warnes Jeremy Irons Jessie Ware jethro tull Jimmy Page Joan Baez Joan Jett Joan Osborne Joe Cocker Joe Dassin Johannes Strate John Cazale John Lee Hooker John Mellencamp Johnny Cash Johnny Hallyday Joni Mitchell Jooan Baez judecata. buni Julee Cruise Julien Clerc Kate Bush Keith Jarrett Kellie Pickler Kelly Clarkson Kenny Chesney Kenny Rogers Kid Rock Kings of Leon Kiss Kosheen Kris Kristofferson Krypteria Kylie Minogue La musique de la Légion étrangère Lacrimosa langa o magnolie din sec. 18 Laura Bell Bundy Laura Pausini LeAnn Rimes Led Zeppelin Lemmy Kilmister Lenny Kravitz Leo Sayer Leonard Cohen Lily Allen Linkin Park Lionel Richie live lLisa Loeb Loreena McKennitt Louis Armstrong love Luciano Pavarotti Lucinda Williams ludovic Luz Casal Lynyrd Skynyrd Macy Gray Manic Street Preachers manie Manowar Manu Chao Margareta Pogonat Marillion Marius Bodochi Mark Knopfler Maroon 5 Martika Martina McBride Martina Topley-Bird Mary J. Blige masca Meat Loaf media Melissa Etheridge Melody Gardot Men At Work Meryl Streep Metallica metrou Michael Bolton Michael Buble Mick Jagger Midnight Oil mihai eminescu Mike and the Mechanics Miles Davis Moby morala Morcheeba Motley Crue Mr. Big Mr. Mister Nana Mouskouri Nas Nat King Cole Natalie Grant Natalie Imbruglia Natasha St-Pier nedreptate Neil Diamnond Neil Diamond Neil Young nepasarea New Japan Philharmonic New York Nick Cave Nick Cave and The Bad Seeds Nickelback Nicole Kidman Nicu Alifantis Nicu Constantin Nightwish Nirvana Norah Jones Nostalghia Oasis Oldelaf Oleta Adams OMC OneRepublic onoare Otis Redding Ozzy Osbourne Padova Papa Roach patapievici Patricia Kaas Patrick Bruel Patsy Cline Patti LaBelle Paul Simon Paula Lima Peggy Lee Pet Shop Boys Peter Cetera Peter Gabriel Petru Cretia Petru Creția Phil Collins pilda pilde Pink Pink Floyd PJ Harvey placere poezie Poison police pop Portishead presa prietenie Prince Procol Harum prostia Purcărete queen R.E.M. Radiohead Radney Foster Radu Beligan Rainbow Randy Rogers Band rap Ray Charles război Reamonn Reba McEntire red hot chili peppers reggae REM Richard Bohringer Richie Sambora Ritchie Blackmore Robbie Williams Robert De Niro Robert Palmer Robert Plant rock Rod Stewart Roger Miller Roger Waters Rolling Stones romania Roxette Run DMC Rusia Sade Sam Brown Sanctus Real saracie Sarah Brightman Sarah McLachlan Savage Garden Scorpions Scott MacKenzie Seal Sebastian Bach Semisonic Seneca shakespeare Shania Twain Sheryl Crow Simon Simple Minds Simply Red Sinead O'Connor Skid Row Slade Smashing Pumkins Smokie Sophie B. Hawkins Sophie Milman Sophie-Tith Charvet soul Soul Asylum soundtrack spaima spirit Steppenwolf Steve Miller Band Steve Winwood Stevie Ray Vaughan Stevie Wonder Sting Stromae suferinta suflet Sunny Sweeney Suzanne Vega T'pau tango Tanita Tikaram Tarkovski taxi Taylor Dayne teama Tears For Fears teatru Terence Trent D'Arby Tesla The Animals The Bad Seeds The Bangles The Civil Wars the corrs The Cranberries The Cure The Doors The Four Seasons The Fugees The Heartbreakers The Jeff Healey Band The Moody Blues The Piano Guys The Pogues The Police The Pretenders The Proclaimers The Troggs The Undisputed Truth The Verve The Wailers Theory of a Deadman This Mortal Coil ticalosi tihna Tim McGraw Tina Turner Todd Rundgren Tom Cochrane Tom Jones Tom Petty Tom Petty And The Heartbreakers Tom Waits Tori Amos Toto Cutugno Tracy Chapman tradare trup Tudor Gheorghe turneu U2 Uber ucide Ucraina Ugly Kid Joe unplugged Urge Overkill Uriah Heep Usher vaicareala valoare vals Van Halen Van Morrison Vanessa Carlton Veronika Agapova versailles virtute Vixen Vonda Shepard Webb Sisters Whitesnake Whitney Houston Wilhelm de Orania Within Temptation woman Yasmin Levy YES Yngwie Malmsteen Zamolxe Zaz Zdob si Zdub ZZ Top

Actriţa franceză Isabelle Huppert se va afla la Bucureşti în perioada 28 - 30 mai, pentru o serie de evenimente ce îi sunt dedicate, printre care o expoziţie şi o retrospectivă, ea urmând să susţină un masterclass împreună cu Cristian Mungiu la UNATC, informează Institutul Francez din Capitală.


 

Vizita celebrei actriţe, laureată a premiului Palme d'Or, va fi marcată de o serie de evenimente, printre care expoziţia "Isabelle Huppert - Femeia cu portrete", care cuprinde 120 de imagini ale acesteia, semnate de renumiţi fotografi, şi care va fi prezentată între 28 mai şi 27 iunie la Sala Dalles, dar şi o retrospectivă cu opt pelicule ce o au ca protagonistă, care se va derula în perioada 28 - 30 mai, la Sala "Elvira Popescu" a Institutului Francez.


 

Pe 28 mai, Isabelle Huppert va fi prezentă la Sala Dalles, de la ora 20.30, la vernisajul expoziţiei. Vor fi expuse 120 de portrete ale actriţei, realizate de 74 dintre cele mai mari nume ale fotografiei internaţionale, de la Henri-Cartier Bresson la Juergen Teller. Valoarea unui singur portret al actriţei Isabelle Huppert, realizat de William Eggleston, Patrick Faigenbaum sau Hiroshi Sugimoto, este de circa 15.000 euro. Expoziţia "Isabelle Huppert - Femeia cu portrete" a debutat la prestigiosul Museum of Modern Art (MoMA) din New York în 2006.


 

În după-amiaza zilei de 29 mai, actriţa va susţine un masterclass pentru studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), constând într-un dialog cu regizorul Cristian Mungiu.


 

În seara aceleiaşi zile, de la ora 20.00, Huppert va asista la o proiecţie privată a filmului "White Material", prezentat în premieră în România, la Cinema Studio. Filmul semnat de Claire Denis şi inspirat din romanul "The Grass is Singing", al lui Doris Lessing, laureată a premiului Nobel pentru literatură, a avut premiera în Franţa la sfârşitul lunii martie.


 

Isabelle Huppert joacă în acest film rolul unei franţuzoaice aflate în Camerun (Africa), unde are o plantaţie de cafea, într-o perioadă de conflicte civile şi rasiale. Ea este tot mai hotărâtă să nu abandoneze locul în care şi-a făcut un trai, pentru a se întoarce la familia ei şi la traiul tihnit din Franţa.


 

Pelicula va mai fi difuzată la Cinema "Elvira Popescu" pe 29 şi 30 mai, în cadrul retrospectivei "Isabelle Huppert", ce mai cuprinde filmele: "Ceremonia", de Claude Chabrol, "Un baraj contra Pacificului", de Rithy Panh (pe 28 mai), "Acasă", de Ursula Meier, "Pianista", de Michael Haneke, "Dantelăreasa", de Claude Goretta (pe 29 mai), "O chestiune de femei", de Claude Chabrol, şi "Coup de torchon", de Bertrand Tavernier (pe 30 mai).


 

Născută în 1953, într-un mediu de intelectuali, Isabelle Huppert s-a format la Conservatorul din Paris şi la cel din Versailles şi a debutat în teatru cu Antoine Vitez şi Robert Hossein.


 

S-a făcut remarcată pe marele ecran în 1976, cu "Judecătorul şi asasinul/ Le juge et l'assassin", de Bertrand Tavernier. A lucrat cu mulţi dintre monştrii sacri ai cinematografiei de artă mondiale, incluzându-i pe Jean-Luc Godard, Andrzej Wajda, Michael Cimino, Bertrand Tavernier, Michael Haneke, Francois Ozon şi Claude Chabrol, cu care a făcut opt filme.


 

Printre filmele în care a jucat se numără: "Un barrage contre le Pacifique" (2008), "Beţia puterii" (2006), "Gabrielle" (2005), "Eu şi sora mea" (2004), "8 Femei" (2002), "Destine sentimentale" (2000), "Mulţumesc pentru ciocolată" (2000), "Fără scandal" (1999), "Jocurile sunt făcute!" (1997), "Ceremonia" (1995), "Amatorii" (1994), "Doamna Bovary" (1991), "Coup de torchon" (1981), "Les Ailes de la colombe" (1981), "Loulou" (1980), "Surorile Bronte" (1979), "Dantelăreasa" (1977).


 

Isabelle Huppert a fost recompensată anul trecut cu un premiu pentru întreaga carieră, de Academia de Film Europeană, adăugând astfel încă un trofeu numeroaselor distincţii pe care le deţine, printre care un premiu BAFTA, un Cesar, două premii pentru interpretare la Festivalul de Film de la Cannes, două premii pentru interpretare la Festivalul de Film de la Veneţia, un Urs de Argint, la Berlinală, şi două premii pentru interpretare ale Academiei Europene de Film. Totodată, actriţa a fost preşedintele juriului ediţiei din 2009 a Festivalului de Film de la Cannes.

O filială a celebrului muzeu de artă modernă Centre Pompidou din Paris va fi deschisă, miercuri, la Metz, în nordul Franţei, urmând să prezinte numeroase opere de artă rare, informează AFP.


 

Construită pe un teren viran din Metz, clădirea va adăposti mai multe opere de artă din cele circa 65.000 care se găsesc în depozitele Centre Pompidou din Paris. Totodată, noua filială a muzeului îşi propune să aducă un suflu nou oraşului Metz.


 

Inaugurarea noului muzeu la Metz - un oraş cu 130.000 de locuitori, situat în apropierea graniţei cu Germania - are ca scop şi echilibrarea colecţiilor de artă ale Franţei, despre care criticii spun că sunt concentrate la Paris.


 

"Acesta este un moment important pentru cultura acestei ţări, pentru că este pentru prima dată când o instituţie culturală mare este descentralizată", a declarat Alain Seban, directorul Centre Pompidou din Paris.


 

Noul muzeu are o suprafaţă expoziţională de 5.000 de metri pătraţi.


 

"Vrem să îl facem disponibil (muzeul din Metz) celei mai largi palete de public, unui public european şi internaţional", a spus şi Jean-Luc Bohl, preşedintele consiliului zonal Metz, unul dintre organismele care au investit în acest proiect, ce are o valoare de 72,5 milioane de euro.


 

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a inaugurat muzeul marţi, cu o zi înainte de deschiderea sa oficială pentru public. Sarkozy a subliniat că acest muzeu este un catalizator pentru "renaşterea" artistică a întregii regiuni.


 

Printre operele de artă care se regăsesc în noul muzeu se numără fotografii ale celebrului Henri Cartier-Bresson, sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, picturi de Pablo Picasso şi Henri Matisse, precum şi instalaţii artistice şi mobilier.


 

"Acest spaţiu introduce, unei audienţe largi, cele mai actuale forme de artă şi creativitate", a spus Laurent Le Bon, directorul noului muzeu.

Clădirea poartă semnătura arhitecţilor Shigeru Ban şi Jean de Gastines.


 

Tot în nordul Franţei, în oraşul minier Lens, va fi deschisă o filială a celebrului muzeu parizian Luvru, în 2012.

Alexandru Tomescu va concerta, miercuri, cu vioara Stradivarius, pe scena Sălii Thalia din Sibiu, alături de pianistul Horia Mihail, împreună cu care se află într-un turneu naţional cu scop caritabil, transmite Mediafax.


 

Concertul va începe azi, 12 mai, la ora 19.00, la Sala Thalia din Sibiu, iar Alexandru Tomescu şi Horia Mihail vor prezenta publicului "Rapsodia I pentru vioară şi pian" de Bartók, "Sonata în Re major pentru vioară şi pian", de Prokofiev, "Havaneza", de Saint-Saëns, şi "Poloneza în La major pentru vioara si pian", de Wieniawski.


 

Concertul face parte dintr-un turneu naţional, cu scop caritabil, care a debutat în 4 mai la Bacău şi care se va încheia în 25 mai, la Bucureşti, trecând prin oraşele: Oneşti, Braşov, Sibiu, Baia Mare, Bistriţa, Timişoara, Constanţa şi Piteşti.


 

Potrivit organizatorilor turneului "Vioara Stradivarius în campanie socială", palmaresul lui Alexandru Tomescu numără peste o sută de premii I naţionale şi 26 de distincţii internaţionale, la concursuri de prestigiu precum: Niccolo Paganini (Italia), Pablo Sarasate (Spania), Marguerite Long – Jacques Thibaud (Franţa) sau George Enescu (România).


 

În ultimii ani, tânărul violonist a fost invitat să se alăture pedagogilor celebri ai viorii în juriile unor concursuri internaţionale din Italia, Franţa sau România.


 

Horia Mihail a susţinut peste două mii de concerte atât în ţară, în toate centrele culturale autohtone, cât şi în străinate. Horia Mihail a fost aplaudat pe scenele tuturor orchestrelor simfonice româneşti, evoluând alături de dirijori celebri precum Christian Badea, Maxim Vengerov, John Williams sau Jin Wang.


Mai mulţi regizori care îşi prezintă filmele la Festivalul de la Cannes, care se deschide miercuri, printre care se numără Cristi Puiu, Jean-Luc Godard, Agnes Varda, Bertrand Tavernier şi Olivier Assayas, au semnat o petiţie pentru susţinerea regizorului Roman Polanski, transmite AFP.

 
Petiţia a fost făcută publică marţi şi a fost înaintată autorităţilor elveţiene. Potrivit acestei petiţii, regizorii cer autorităţilor să ia atitudine faţă de cazul lui Roman Polanski, precizându-se că "cererea de extrădare formulată de Statele Unite are la bază o minciună".

 
Un judecător din Los Angeles (SUA) a respins, luni, o solicitare înaintată de avocaţii lui Polanski pentru declasificarea înregistrărilor care ar putea dovedi că cererile de extrădare a regizorului au la bază informaţii incomplete.

 
Cineastul franco-polonez Roman Polanski a rupt tăcerea, la începutul lunii mai, vorbind pentru prima oară de când a fost arestat în Elveţia, în 2009, despre cererea de extrădare formulată de autorităţile americane la adresa sa, pe care o consideră "bazată pe o minciună".

 
"Nu pot să mai tac, deoarece SUA continuă să ceară extrădarea mea, mai mult pentru a mă «servi pe tavă» presei internaţionale decât pentru a pronunţa o hotărâre într-un caz în care un acord a fost stabilit încă de acum 33 de ani", a scris atunci Roman Polanski într-un text adresat opiniei publice internaţionale, care a fost postat pe site-ul revistei online La règle du jeu, condusă de filosoful francez Benard-Henri Lévy, un bun prieten al lui.

 
"Nu pot să mai tac, deoarece cererea de extrădare adresată autorităţilor elveţiene se bazează pe o minciună", a scris Roman Polanski, referindu-se la încarcerarea sa în penitenciarul din Chino (California), timp de 42 de zile, în 1977.

 
Potrivit cineastului, urmărit în Statele Unite ale Americii pentru că a întreţinut, în 1977, relaţii sexuale cu o adolescentă în vârstă de 13 ani, această încarcerare corespunde cu pedeapsa care ar fi trebuit să i se aplice şi pe care, în consecinţă, ar fi ispăşit-o deja.

 
"În această cerere (de extrădare, n.r.) se spune că am fugit pentru a nu suferi o condamnare a justiţiei americane. Dar, în cadrul procedurii judiciare, mi-am recunoscut vina şi m-am întors în Statele Unite pentru a-mi ispăşi pedeapsa", a continuat Polanski, în vârstă de 76 de ani.

 
"Nu pot să mai tac, deoarece victima a fost încă o dată respinsă de Curtea din California în încercarea ei de a opri, o dată pentru totdeauna, judecarea cazului meu", a adăugat cineastul franco-polonez.

 
Elveţia a fost informată pe cale oficială, pe 28 aprilie, că justiţia americană a respins cererea de judecare în lipsă a lui Roman Polanski. Această ţară urmează să se pronunţe în privinţa extrădării cineastului în SUA.

 
Cineastul Roman Polanski a fost arestat la sosirea sa în Elveţia în septembrie 2009. După mai multe luni petrecute în închisoare, regizorul franco-polonez se află în prezent în regim de arest la domiciliu, în reşedinţa lui de vacanţă din Elveţia, în aşteptarea unei eventuale extrădări în SUA.

 
În martie 1977, Roman Polanski, pe atunci în vârstă de 43 de ani, un regizor deja celebru pe plan mondial, a întreţinut relaţii sexuale cu Samantha Geimer, în vârstă de 13 ani, după o şedinţă foto ce a avut loc în vila actorului Jack Nicholson.

 
Câteva săptămâni mai târziu, în timpul procesului în care era acuzat de viol, în urma unei plângeri depuse de părinţii victimei, Roman Polanski s-a declarat mai întâi nevinovat, schimbându-şi ulterior strategia şi recunoscându-şi fapta.

 
Ulterior, regizorul a fugit în Europa, evitând de atunci să călătorească în ţările care aveau tratate de extrădare cu Statele Unite ale Americii. Potrivit avocatului regizorului, Hervé Témine, Roman Polanski ar fi fugit din Statele Unite deoarece un judecător american urma să denunţe un acord încheiat între părţi, deşi acesta era permis de legislaţia americană.


E sigur că nu numai partidul guvernamental, dar chiar şefii lui (...) au o cunoştinţă deplină despre turpitudinele cari se-ntîmplă sub regimul lor (…). 

Cumulul neruşinat al multora din membrii tagmei patriotice, lefurile mari ce şi le-au aşternut în familie directorii Băncei Naţionale, fără a se pricepe cîtuşi de puţin în materii tehnice şi financiare, corupţia sistematică a administraţiei, uşurinţa cu care s-a sporit bugetul cheltuielilor în trei ani cu 34%, incalificabila tăinuire a unor sume de milioane în sămile visteriei, precum suma de 8 milioane primită de la Rusia, toate acestea sînt fenomene ale unei vieţi publice cari se impun de sine şi cari nu pot lăsa oamenilor de stat din partidul guvernant nici un fel de iluzie asupra perversităţii elementelor de cari se servesc.

 
E asemenea evident că nici unul din aceste păcate nu i se poate imputa fostului regim catargiesc. Cauza pretinsă pentru care acest guvern ar fi căzut, ingerinţa în alegeri, e un adevărat merit alături cu organizaţia electorală a partidului roşu, bazată pe coruptibilitatea şi intimidarea corpului electoral, precum şi pe falsificarea listelor. Astfel, în provincii s-a întîmplat următoarele cazuri.

 
Oameni c-o avere mică, o casă în oraş şi zece pogoane pământ pe vro moşie au fost înscrişi în colegiul 1. Au votat şi ales — pentru guvern se-nţelege — trei-patru ani de-a rândul, fără să plătească nici o dare, necum cea corespunzătoare colegiului în care fuseseră înscrişi.

 
În sfârșit fiscul procedează la încasarea dării restante. Abia atunci se dovedeşte însă în faţa cui stă. Casa e de mult vândută, cele zece pogoane asemenea, onorabilul alegător al colegiului I e un om care n-are nici o avere şi care ar trebui să figureze în colegiul IV cel mult, nu în cel întâi. Dar restanţa aceasta, falsă prin chiar natura ei, se împlineşte cu toate acestea. De la cine însă? De la comuna rurală în care alegătorul este înscris. Va să zică tot comunitatea ţărănească plăteşte dările mari ale alegătorilor frauduloşi trecuţi de guvern în listele colegiului I pentru a-şi asigura majorităţile locale.

 
Să nu ni se zică aci că guvernul nu ştie nimic de toate acestea, că primul-ministru e străin de maşinaţiunile locale ale partidului său. Putem dovedi că o serie întreagă de relele ce ne bîntuie au fost chiar formulate de miniştri actuali. Astfel, într-una din şedinţele Adunării d. Brătianu, pe atunci ministru de finanţe, au găsit ocazie de-a face următoarele mărturisiri caracteristice:
"În faţa unei nevoi atât de mari, nu numai a nevoilor tezaurului de astăzi, dar şi a nevoilor sociale, nu am ce face. Noi ne-am întins mai mult decât mijloacele noastre de producţiune pot să sufere, ne-am făcut o administraţiune pe un picior cum au făcut-o societăţile acele cari au ajuns la o dezvoltare atât de mare că sunt puţine în analele istoriei, ca Franţa, Englitera etc. Prea am copiat legile acelor societăţi şi am creat un personal pe care nu avem cu ce-l plăti".

 
Dar, se va zice, ce să facă acei nenorociţi? Ei, apoi de ce să zicem aceasta numai de funcţionari? Ce fac acei nenorociţi arendaşi cari au sărăcit? Şi ei au făcut tot cum a făcut administraţiunea, au cheltuit prea mult; familii numeroase şi bogate, cu capitaluri, au ajuns să ceară. Ce fac comercianţii români cari au ajuns în starea în care-i vedeţi? Societatea întreagă s-a pus pe un picior care ne-a adus unde suntem astăzi.

 
Toate clasele societăţii sufăr; nu mai vorbesc de ţărani, cari-n o parte a României au ajuns să fie adevăraţi vagabonzi şi sunt robiţi pe toată viaţa cu munca, singurul lor capital ce le-au mai rămas. . .

 
De ce finanţele noastre sînt într-această stare? După mine, una din cauze este că bugetele sînt rău făcute şi nici pot fi altfel. Cum se fac în alte ţări bugetele? Nu numai pentru fiecare minister, dar pentru fiecare ramură a unui minister sînt consilie superioare cari pregătesc lucrările, este Consiliul de Stat care elaborează legile bugetare şi tocmai în urmă se prezintă Camerei.
În Franţa le lucrează opt-nouă luni oamenii cei mai competenţi.
La noi însă cum se fac? Poate ministrul de finanţe să facă un buget? Sînt capii de secţiuni cari le fac şi ministrul le-aduce în Cameră.

 
D-voastră numiţi o comisiune bugetară, şi cât lucrează? 10, 15, 20 de zile sau o lună, fie chiar două luni. Dar în acea comisiune sînt oameni cu totul noi în acele afaceri şi astfel lucrarea lor e foarte superficială. În faţa unui buget care este făcut orbeşte, o declar, căci o ştiu aceasta, fiindcă am fost de mai multe ori ministru de finanţe, ce voiţi să facă aceşti opt sau zece deputaţi cari sînt străini mecanismului fiecărui serviciu din acel buget şi nu au nici timpul material, lucrează pe apucate?

 
Una din greşelile noastre a fost că am desfiinţat Consiliul de Stat şi sper că odată, cînd va fi să facem o modificare a Constituţiunii, vom căuta să reînfiinţăm Consiliul de Stat.

 
(…) Prea am copiat legi şi instituţii străine, ale căror cheltuieli nu stau în nici un raport cu producţiunea noastră, care recunoaşte că producătorul nostru agricol a ajuns în stare de robie, care recunoaşte că bugetele, deci şi cele ale cheltuielilor, se fac orbeşte, se votează orbeşte, iată d. Brătianu care cere înfiinţarea unei instituţii ce e în contrazicere cu principiile partidului său, Consiliul de Stat.
(…) Dar oare omul de stat, dacă voieşte în adevăr să lucreze pentru binele poporului său, are să reprezinte societatea, are să reprezinte exigenţele abecedarului Costinescu, focul de cumul al d-rului Sergiu, vânătoarea după decoraţii a roşiilor de mâna a treia şi vânătoarea după funcţii a celor de mâna a patra? A confunda suma de individe din cari se compune societatea cu organismul natural al poporului moştenitor, a încărca exigențele şi turpitudinile societăţii pe umerele poporului, a pune interesele unei împreunări schimbătoare de indivizi deasupra intereselor poporului ereditar, a vinde pe sute de ani înainte viitorul poporului, pentru a face plăcut prezentul societăţii de Costineşti nu însemnează a fi om de stat, ci cel mult om de partid în înţelesul cel mai rău al cuvântului.

 
Articol scris de Mihai Eminescu în "Timpul" la 23 august 1880. Au trecut 130 de ani. Oare ?


Cele trei zeci şi şase de diferite Consilii de Miniştri pe cari d. Brătianu le-a avut în curs de patru ani şi jumătate să nu constituie oare un cuvânt destul de temeinic pentru a înregistra ştirile de schimbări ministeriale pe cari roşii singuri le răspîndesc?

 
A constata că pretexte mari se invoacă în piaţă pentru a masca mica pricină a unei retrageri economicoase şi pentru a realiza în fine visul de aur al roşiilor de-a avea un minister omogen nu credem să-i dea drept "Românului" de-a ne imputa stenahorie, nerăbdare de-a veni la putere şi altele de acestea. Cele trei zeci şi şase de reprezentaţii teatrale cu păpuşi nouă ne îndreptăţesc a aştepta o a treizeci şi şaptea constelaţiune a figurinelor atât de repede uzate ale d-lui Brătianu.

 
"Românul" zice că d. Brătianu nu are nici o cauză constituţională de a se retrage. Într-un chip admitem şi noi aceasta. D-lui n-are nici un motiv de a se retrage pe cât timp patrioţii îşi exercită atât de bine virtuţile lor cam neconforme celor zece porunci, pe cât timp ţara şi Coroana, prin neintervenire constituţională, îngăduie liberul exerciţiu al unor asemenea virtuţi.

 
Cumulul a câte zece funcţii e în orice caz o virtute; între atribuţiile martiriului modern intră pensiile reversibile şi scabroasele afaceri, mărturisite în Senat de cucernicul Simeon el însuşi; între viețile sfinţilor fără de arginţi cată a se număra deputaţii ce au speculat la bursă cu ocazia răscumpărării; între cuvioşi cel puţin caută a fi trecuţi acei politici cunoscuţi cari răspîndesc ştiri despre scăderea rublelor, le cumpără cu aur din bani publici şi le vînd, după apariţiunea unui comunicat economicos în "Monitor", cu 4 şi 5% cîştig. 

Acestea şi multe altele sînt faptele apostolilor cari pătimesc de virtuţi civice, de iubire de adevăr şi de evangelică onestitate. Prin asemenea patimă ajung a face în doi-trei ani avere din nimic, punînd la mijloc capitalul de ştiinţă a patru clase primare şi o doză de... patriotism care nu se află decât în Academiile de corecţiune de moravuri din San Francisco.

 
N-o zicem noi aceasta. Ţara toată o ştie, presa toată, afară de cea oficioasă, o repetă zilnic. Inocenţele californiane nu se schimbă, din nefericire, nici prin "stenahoria sfărîmăturilor partidei conservatoare", nici prin alte graţiozităţi de acelaş gust. Ele sînt ceva constant, inerent naturii partidului roşu, pe care "România liberă" îl descrie în modul următor: 

Nemernici sînt mulţi în turma roşie; ei formează maioritatea şi încă ce maioritate ! Oameni cinstiţi şi culţi sînt doi-trei; nişte insule pierdute în pustia neagră a nerozilor şi gheşeftarilor... A doua zi după cădere ei se pun pe lucru spre a se ridica,. 

"Orice mijloc este scuzabil numai s-ajungem iarăşi la putere" le strigă Şeik-ul-Islam şi-i vezi pe toţi lucrând pe brânci spre a pune mâna pe visteria ţării. Minciuna, calomnia, toate sînt bune pentru dânșii, orice armă este permisă celui care cutreieră cârciumile şi cafenelele spre a agita. . . Sînt agitatori fără scrupul, şarlatani politici.

 
Cînd dar, după mărturisirea "României libere", avem a face cu nişte aşa de cinstite feţe, mai poate fi serios vorba de motive constituţionale de retragere? Am mai înţelege daca asemenea motive pentru o retragere generală s-ar afla în paragrafii unor alte legiuiri, mai voluminoase, cari reglementează laturea umbrei sociale, circumscriind-o în anume institute cinstite unde onorile militare se fac cu arma încărcată. Dar paragrafi constituţionali de drept public? Aceştia să motiveze retragerea roşilor de la putere? Aida de! Doar nu trăim în ţara ingenuităţilor!


 
Dreptul public (cu factorii lui esenţiali) stă rece şi nepăsător în faţa desfrîului patriotic ca o statuă de marmură în mijlocul unui teatru de farse. În afară de zidurile acestui stabiliment trece mulţimea deziluzionată, sărăcită, căreia i s-a răpit aspiraţiile ei cele mai sfinte, începînd cu credinţa în altarul creştinătăţii şi sfîrşind cu speranţele ce le dura altădată la leagănul copiilor.

 
Aşadar, precum se vede din cele de mai sus, o cauză constituţională de retragere nu există, de vreme ce domnia virtuţii californiane îi dă partidului roşu încrederea ţării.
O asemenea cauză ar fi rămas să fie neînţelegerile între membrii cabinetului în cestiunea dunăreană. Dar d-nii miniştri sînt toţi de-o opinie, precum ne asigură "Românul" şi precum am asigurat şi noi. Unde nu sînt opinii desigur că singura care există cată să domineze. E drept că de astă dată d-nii miniştri sînt de-o opinie cu ţara, însă această conformitate de vederi e cam ieftenă. Se ştie că cestiunile navigaţiei pe Dunăre au drept for competent Comisia Europeană a celor şase mari puteri şi de astă dată majoritatea acelor puteri nu înclină a da dreptate cerinţelor Austro-Ungariei.

 
E într-adevăr moale, avînd de o parte majoritatea puterilor, de alta sentimentul ţării, în fine prudenţa şi circumspecţiunea diplomaţiei austriace, de-a dovedi că guvernul e eminamente patriotic. Această dovadă am fi dorit s-o avem cu ocazia cestiunii evreilor sau a concesiei Strusberg. Ocaziile de a dovedi patriotism erau strălucite şi e păcat că d. Brătianu le-a lăsat să-i scape din mînă.

 
Articol scris de Mihai Eminescu la 14 octombrie 1880

Festivalul de Film de la Cannes aduce sub acelaşi acoperiş accesoriile strălucitoare cu pasiunea pentru cinematografie, spectatorii cu celebrităţile, petrecerile private cu proiecţiile de filme provenind din toate colţurile lumii, informează AFP.


 

Cu ocazia celei de-a 63-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes, redactorii agenţiei de presă AFP au trecut în revistă aspectele principale, în ordine alfabetică (potrivit vocabularului francez), ale celui mai renumit festival de film din lume.


 

"A" de la "Ailleurs" (Din altă parte) - Cannes este, totodată, festivalul cinematografiilor naţionale mici, din ţări în care cea de-a şaptea artă este adeseori ignorată. Patronat în acest an de actriţa Sandrine Bonnaire şi de cineastul franco-cambodgian Rithy Panh, pavilionul "Les Cinémas du Monde", în cadrul Village International, va pune în valoare filme din Etiopia, Mozambic, Congo şi din Teritoriile Palestiniene.


 

"B" de la "Badges" (Ecuson) sau subtilul sistem al acreditărilor de presă - Indispensabile, ecusoanele cu fotografii sunt distribuite, după culori, în funcţie de importanţa presei în cauză. Cele mai dorite sunt ecusoanele albe. Nivelul de securitate este maxim, iar ecusoanele sunt verificate cu minuţiozitate. Nimeni nu are voie să îşi schimbe look-ul în timpul festivalului.


 

"C" de la Cannes - Festivalul de la Cannes a fost înfiinţat în 1946 pentru a concura cu Mostra de la Veneţia, celălalt mare festival cinematografic european, creat cu zece ani mai devreme. Ediţia din 1968 a fost anulată pe 19 mai. Cu o zi înainte, Francois Truffaut, Jean Luc Godard, Claude Lelouch, Roman Polanski şi Louis Malle au pactizat cu studenţii şi s-au alăturat acestora în timpul protestelor de stradă care au zguduit Franţa în 1968.


 

"E" de la "Etiquette" (Etichetă) - Costumul şi rochia de seară sunt obligatorii pentru a putea urca treptele Palais des Festivals din Cannes. Un costum negru sau albastru închis şi papionul sunt indispensabile. La Cannes, chiar şi magazinele cele mai populare de prêt-à-porter vând astfel de articole. Doar celebrităţile au dreptul de a purta ceea ce le place.


 

"F" de la "Foule" (Mulţime) - Zeci de fani şi de pierde-vară fac cozi pe trotuarele din Cannes pentru a prinde cele mai bune locuri din faţa scărilor. La ora "fatidică", aproximativ 15.000 de persoane se află în faţa Palais des Festivals. În timpul zilei, pe Croazetă se înregistrează o afluenţă record. Un spectator obişnuit are nevoie de 15 minute pentru a urca scările, dând din coate.


 

"G" de la "Griffes" (Gheare) - Treptele din faţa Palais des Festivals reprezintă cea mai frumoasă vitrină din lume. Cei mai mari designeri se luptă cu câteva luni înainte de startul festivalului pentru a le convinge pe staruri să aleagă creaţiile lor vestimentare, adeseori contra unor cadouri şi a unor contracte. Vestiare cu mii de articole vestimentare ce pot fi împrumutate sunt puse la dispoziţia starurilor în interiorul Palais des Festivals.


 

"H" de la "Hôtel" (Hotel) - Aproximativ zece palate de pe Croazetă şi din împrejurimi îşi dispută atenţia starurilor (Majestic Barrère, Carlton, Martinez, 3.14, Noga etc.). Marile staruri americane preferă adeseori hotelul Eden Roc, prestigiosul palat-fortăreaţă din Cap d'Antibes.


 

"I" de la "Inflation" (Inflaţie) - Reducând costurile de producţie a unui film şi facilitând realizarea mai multor copii, apariţia aparatului digital a condus la o "explozie" a numărului de lungmetraje trimise la festival şi vizionate timp de câteva săptămâni de către comisiile de selecţie - în acest an, 1.665 de filme.


 

"J" de la "Jospin" (Lionel Jospin, fost premier al Franţei) - Lionel Jospin îşi face prima apariţie cinematografică în filmul care deschide secţiunea Semaine de la critique, "Le nom des gens", o comedie de Michel Leclerc. El îi dă replica lui Jacques Gamblin, care joacă rolul unui om de ştiinţă ce îl idolatrizează pe fostul premier francez socialist. Acesta se livrează unui neaşteptat exerciţiu de autoironie, declarând: "Un jospinist este astăzi la fel de rar ca o raţă mandarin (originară din Asia - câteva exemplare, scăpate din captivitate s-au aclimatizat şi se reproduc în mod natural în Franţa, în zonele de pe coasta Atlanticului - n.r.) pe Ile de Ré".


 

"K" de la "Krach" (Crah) - Îşi va face criza economică resimţite efectele asupra celui mai renumit festival din lume? Răspunsul va putea fi constatat la Marché du Film, care va avea loc în perioada 13 - 22 mai şi va lua pulsul unei industrii afectate de cele 18 luni de încetinire economică. La acest eveniment sunt aşteptaţi 10.000 de participanţi şi 400 de societăţi din 97 de ţări.


 

"L" de la "Location" (Închiriere) - Totul se închiriază la Cannes. Ferrari, Rolls, motociclete, vile de lux pentru organizarea unor petreceri şi chiar costume şi rochii de seară. Multe firme s-au specializat în aceste activităţi efemere, care durează doar pe perioada festivalului, când totul străluceşte.


 

"M" de la "Meteo" - Furtună sau soare? Este întrebarea pe care şi-o pun toţi participanţii, după teribila furtună din urmă cu câteva zile care a devastat plajele de pe Croazetă. Locuitorii din Cannes fac eforturi deosebite pentru a repune în funcţiune toate instalaţiile şi pentru a reamenaja cele aproximativ 20 de restaurante de pe plajă. În general, soarele a strălucit de fiecare dată în timpul festivalului de la Cannes.


 

"N" de la "Night" (Noapte) - "Cannes by Night" face senzaţie în fiecare an în timpul festivalului, cu ajutorul spectaculoaselor petreceri la care participă un număr mare de invitaţi. Printre petrecerile aşteptate se numără cele organizate de producătorii fiecărui film din selecţia oficială, dar şi petrecerea organizată pentru a celebra a 150-a aniversare a casei Chopard, casa de bijuterii elveţiană care produce trofeul Palme d'Or, în timpul căreia Lionel Richie va susţine un concert.


 

"O" de la "Or" (Aur) - Realizat în atelierul casei Chopard, mult râvnitul trofeu Palme d'Or al Festivalului de la Cannes a fost decernat în premieră în 1955, înlocuind marele premiu al festivalului, ce consta într-o diplomă care însoţea o mică operă de artă. Un al doilea Palme d'Or, negravat, este întotdeauna disponibil, în cazul producerii unui accident în ultimul minut sau în cazul în care există doi câştigători.


 

"P" de la "Photographes" (Fotografi) - Cannes este considerat cel mai mare festival de film din lume şi figurează pe lista celor mai mediatizate evenimente din lume. Peste 4.600 de jurnalişti (din care 2.500 provin din presa străină) sunt acreditaţi în 2010. Dintre aceştia fac parte peste 300 de fotografi, 1.500 de posturi de televiziune, 300 de posturi de radio, 1.300 de ziare, 340 de agenţii de presă şi 300 de site-uri internet.


 

"Q" de la "Quinzaine des réalisateurs" - Secţiunea paralelă Quinzaine des réalisateurs a fost înfiinţată de Société des réalisateurs de films (SRF) după protestele din 1968. Selecţia secţiunii nu este competitivă şi nu se acordă niciun premiu.


 

"R" de la "Un Certain Regard" - Această secţiune face parte din selecţia oficială şi a fost creată în 1978 pentru a pune în valoare operele "originale şi diferite". Este o pepinieră de tinere talente care concurează pentru premiul Un Certain Regard şi pentru Caméra d'Or, decernat celui mai bun film de debut, ce poate proveni din toate secţiunile festivalului.


 

"S" de la "SIDA" - De 17 ani, amFAR, fundaţia înfiinţată de Liz Taylor, organizează în timpul festivalului o gală anuală de binefacere în favoarea cercetărilor contra virusului HIV, la hotelul Eden Roc. Actriţa Sharon Stone, gazda evenimentului, ar putea să nu se prezinte la Cannes în acest an. O masă cu 10 tacâmuri este facturată cu 100.000 de dolari. Tariful minim de intrare este de 4.000 de dolari.


 

"T" de la "Tapis rouge" (Covor roşu) - Schimbat de mai multe ori în timpul festivalului, covorul roşu este strict supravegheat zi şi noapte. Chiar obţinând o invitaţie, doar rangul înalt garantează succesul urcării treptelor Palais des Festivals.


 

"U" de la "Urgence" (Urgenţă) - Filmele proiectate la Cannes sunt aproape întotdeauna vizionate în versiuni nefinalizate (fără muzică sau mixaj de sunet definitiv) de către comitetul de selecţie şi sunt terminate în regim de urgenţă, uneori cu câteva zile sau chiar câteva ore - cum a fost cazul lui Wong Kar-Wai - înainte de proiecţia lor la Cannes. Iar când proiecţia nu a fost concludentă, montajul acestor filme poate fi refăcut înainte de lansarea lor în circuitul cinematografic. În 2010, cineastul Ken Loach a fost selecţionat la Cannes, cu 48 de ore înainte de începerea festivalului, filmul său "Route Irish" urmând să concureze în competiţia oficială.


 

"V" de la "Violence" (Violenţă) - Adeseori, violenţa filmelor proiectate pe Croazetă a provocat adevărate scandaluri. În 2009, "Antichrist", regizat de danezul Lars von Trier, a atras furia anumitor critici pentru violenţa din scenele finale (Charlotte Gainsbourg, recompensată cu premiul de interpretare, îşi tortura partenerul timp de 20 de minute), iar "Kinatay" de filipinezul Brillante Mendoza, în care un tânăr prostituat era violat, ucis cu lovituri de pumni, decapitat şi dezmembrat de către membrii unei bande, i-a lăsat pe aceiaşi spectatori fără cuvinte.


 

"W" de la "World Market" - Festivalul de la Cannes este, totodată, cea mai mare piaţă de film din lume. Aici se negociază drepturile de exploatare comercială a peste 4.000 de filme terminate sau aflate în faza de proiect.


 

"X" de la "X Ray" (Raze X), securitatea la Cannes - Numărul mare de staruri şi afluenţa record de spectatori implică măsuri de securitate excepţionale. Mai multe companii de securitate şi brigăzi mobile de jandarmi sunt trimise la faţa locului. În fiecare seară, un baraj de securitate este instalat la baza scărilor Palais des Festivals.


 

"Y" de la "Yacht" (Iaht) - Pentru câteva staruri, Palatul din Cannes este totuşi prea vulgar. Să poţi locui pe un iaht ancorat în portul din Cannes reprezintă o alternativă mult mai pretenţioasă. Paul Allen, cofondatorul companiei Microsoft, este un obişnuit al festivalului. Iahtul său, Octopus, este considerat cel mai lung (127 metri) şi cel mai luxos din lume. Leonardo Di Caprio şi Sharon Stone se numără printre oaspeţii săi obişnuiţi.


 

"Z" de la "Zen" - Chiar în timpul Festivalului de la Cannes există şi momente de acalmie. Spectatorul festivalier, extenuat, poate ceda în faţa tentaţiei unei mici sieste, cu ocazia proiecţiei unui film plictisitor. Cei mai curajoşi dintre ei îşi oferă însă "o baie de 7.30", cu puţin timp înainte ca prima proiecţie a zilei să înceapă, la ora 8.30.

Maria Pescaru Design

{facebook#https://www.facebook.com/zamolxisvortexgame/} {twitter#https://twitter.com/escudesign} {google-plus#YOUR_SOCIAL_PROFILE_URL} {pinterest#YOUR_SOCIAL_PROFILE_URL} {youtube#YOUR_SOCIAL_PROFILE_URL} {instagram#YOUR_SOCIAL_PROFILE_URL}

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Un produs Blogger.
Javascript DisablePlease Enable Javascript To See All Widget