Nu, nu este un joc frivol de cuvinte cum pare la prima vedere. Fiecare dintre aceste trei vocabule corespunde unei realităţi, iar toate trei au un numitor comun: limba franceză.
Termenul "francophonie" a fost inventat de un geograf cu nume de poet – Onésime Reclus – în 1880. La acea vreme el definea astfel ţările şi popoarele care vorbeau limba franceză. O dimensiune geografică deci. Apoi timpul, cu transformările lui, îndeosebi decolonizarea de după cel de al doilea război mondial, va adăuga termenului o dimensiune nouă, politico-economică, ce va prinde viaţă prin crearea unor instituţii ce au la vârf Organizaţia Internaţională a Francofoniei care cuprinde azi 70 de state şi peste 500 de milioane de utilizatori ai limbii franceze.
Obiectivele acestor instituţii au evoluat cu trecerea anilor. Dacă la început comunitatea lingvistică era primordială, cu vremea i s-au adăugat valorile conţinute şi transmise prin limba şi cultura franceză: libertate, demnitate, toleranţă, solidaritate.
A treia dimensiune, cea culturală, inseparabilă de cea lingvistică, prezentă întotdeauna în mentalul utilizatorului unei limbi, va cunoaşte noi extinderi.,,Les Francofolies", de exemplu, este un festival muzical ce are loc la La Rochelle şi nu numai, în Canada şi Bulgaria mai nou, festival la care participă mari nume ale cântecului francofon din lumea întreagă contribuind astfel la schimbul între culturi. Pentru că trăsătura principală a culturii francofone este diversitatea. Scriitori, regizori, artişti, muzicieni de pe cinci continente exprimă prin intermediul limbii franceze tradiţiile şi aspiraţiile popoarelor pe care le reprezintă.
Transmise cu velocitate graţie dezvoltării vertiginoase a tehnicilor de comunicare, răspândite prin mişcările migratorii, diversele valori, viziuni ale lumii, preferinţe colective participă la globalizarea culturală încercând să nu-şi piardă autenticitatea. Fără îndoială că viitorul francofoniei va fi legat de capacitatea francofonilor de a continua să facă din limba franceză o limbă utilă şi performantă în creaţia culturală.
Sofia Oprescu în revista Secolul 21
Trimiteți un comentariu