Ca în mai toate țările sărace, sexul reprezintă la noi, un mod de afirmare şi de promovare. La toate nivelele societății, sexul este calea prin care se impun "valorile trupești" – indiferent de religie, culoarea pielii sau simpatiile politice.
Competenţa este subjugată sexului în majoritatea sectoarelor de activitate – la modul cel mai direct.
Ierarhiile care se stabilesc în multe domenii sunt fundamentate pe criterii sexuale mascate, mai mult sau mai puțin abil.
Se spune că noi românii – muncim mai puțin şi gândim așijderea – în comparație cu frații noștii vestici. Un strop de adevăr o fi în aceste vorbe, dar, până la urmă, nu doar aici stă problema ieșirii noastre din mocirla sărăciei şi a mizeriei.
Pe de-o parte vrem să avem firme prospere şi bunăstare. Pe de altă parte, când e vorba de a pune în practică aceste dorințe, apare mirajul sexului care încețoșează rațiunea şi gâdilă subconștientul omului de afaceri român.
Şi cum, Doamne iartă-mă, sa atingi nivelul de sus la care aspiri, când te lași ademenit de la bun început in mrejele instinctelor sexuale? Întrebarea e retorică, firește, iar antreprenorul român ajunge "să şi-o pună" numai atunci când ajunge în pragul ruinei şi a disperării. Asta în cazul cel mai fericit.
Legătura între afacere şi sex, sau, mai exact, între succes şi sex, este solidă. Însă nu este dublată şi de criteriul competenţei. Trăim, ce-i drept, în plin secol al imaginii şi chiar într-un soi de "cult" al sexului.
Nu poți citi un ziar sau urmări ceva la televizor fără să-ţi apară înaintea ochilor trupuri voluptoase care să te îmbie la cumpărarea unui produs sau al vreunui serviciu. Promoțiile comerciale fac apel la apetitul sexual al cumpărătorului. Iar statisticile din domeniul marketingului dovedesc, cu cifrele sondajelor de specialitate, că regula aceasta este bună.
E de înțeles că este mai simplu a copia o rețetă de succes decât a impune una noua prin originalitate. Dar, nu știu cum se face că la noi zgândărirea instinctelor sexuale a ieșit cu mult din tiparele simplei publicități ajungând criteriu valoric în ocuparea unui loc de muncă.
Să presupunem că prosperitatea unei afaceri este condiționată şi de aspectul fizic plăcut al angajaților. Dar, oare, în cele mai multe cazuri, acest aspect fizic plăcut (enunț standard al anunțurilor de angajare) nu ajunge să se substituie criteriilor de competenţă într-un anumit domeniu de activitate? Iar dacă acest lucru se întâmplă – să ne mai mire că in domeniul respectiv succesul întârzie să apară?
Înclin să cred că nu. Cine-şi conduce afacerea prin clătitul ochilor (sau mai mult decât atât) nu poate sfârși decât printr-un faliment, mai mult sau mai puțin, declarat.
Între sex-appeal-ul angajaților şi profit nu exista o legătură indisolubilă (exceptând, firește, revistele şi filmele porno, video-chaturile sau bordelurile). Dar, acestea din urmă nu au, încă, un statut legal în România. Şi-atunci, ce caută mirajul sexului în logica patronilor de la noi? Este o întrebare la care un sociolog sau un psiholog ar găsi răspunsul potrivit.
Interogația însă are, din nefericire, corespondent în realitatea cotidiană.
Iar generația tânără nu poate, din păcate, decât să se supună criteriilor de selecție ce dictează acum pe piața muncii.
Manechine şi amante – asta se caută şi asta se cere la bursa locurilor de muncă. Cine știe să citească printre rânduri anunțurile angajatorilor români îmi poate da dreptate.
Tare mi-ar plăcea să fiu eu acela care se înșeală iar gândurile acestea să se dovedească a fi false.
Până atunci însă rămânem privitori stânjeniți la cazinoul plăcerilor sexuale, așteptând să curgă fişele defulărilor pe centimetru pătrat ale antreprenorilor noștii.
Articol prezentat Luni, 6 octombrie 2003, în cadrul emisiunii Somnambulii în Direct, ora 21:30, la Radio Top' 91 Suceava
Trimiteți un comentariu